Golden Circle sau cum aveam sa petrecem sase din cele mai frumoase ore din viata noastra! Conform traditiei ar fi dragut sa incepem cu inceputul si sa save the best for last. Dar cine are rabdare!!!! Ladies and gentlemen - the star of the stars: Cascada Gullfoss!!!
Golden Circle te plimba sase ore prin peisajul inegalabil al Islandei, dar vedeta absoluta a intregii povesti este cascada de aur. Ajungem si la povestea ei … De la inceput spun in gura mare: n-as fi ratat pentru nimic in lume Turul de Aur al Islandei! Am ales turul de seara pentru ca aveam doar 2 zile si un pic in Reykjavik iar B - care cauta intotdeauna solutiile cele mai eficiente pentru calatoriile noastre - a gandit lucrurile asa: de dimineata, de la prima ora, putem vizita cat mai mult din Reykjavik iar la 18, cand vom fi fost deja obositi de atata mers, plecarea in Golden Circle insemna si ocazia de a ne odihni cateva ore bune in masina. In plus, in Islanda, in aceasta perioada a anului lumina nu e o problema - chiar daca turul se intinde pana la miezul noptii. Intunericul cade foarte tarziu. Iar ultima ora din tur este oricum drum de intors. Si inca un avantaj - vor fi mult mai putini turisti imprejur si vei putea sa te bucuri mai in voie de spectacolul fabulos al tarii de gheata si foc!
Am plecat la drum din GrayLine Bus Terminal in Holtagarðar Shopping Center la ora 18:00, in turul organizat de GrayLine. Poti sa optezi sa fi luat de la hotel sau poti sa te prezinti in terminalul. Noi am mers pe ultima varianta. In centrul respectiv era si un Bonus si ne-am aprovizionat cu niste sandwich-uri, niste banane, ceva dulce si un Pepsi pentru drum. De ajuns inapoi in oras, am ajuns la 12 noaptea. Nu am avut de ce sa ne facem griji vis-a-vis de cum sa ne intoarcem la camaruta noastra. La intoarcere ghidul si-a facut un traseu, in asa fel incat sa lase pe toata lumea la hotel.
Am calatorit cu un van Mercedes de 16 locuri, daca nu ma insel. Spatios si confortabil. Ghidul nostru a fost o tipa foarte foarte talentata pentru profesia asta. N-am simtit cand au zburat sase ore, pur si simplu tot drumul ne-a captat atentia cu cele mai interesante povesti despre fiecare particica din traseu …
Nu ne-a vorbit doar despre cele 3 mari obiective ale turului - Þingvellir National Park, cascada Gullfoss si zona geizerelor. Fiecare casuta, fiecare biserica, palcurile de copaci, raurile, cararile - toate, toate au povestile lor. In fotografia de mai sus se zareste intre coline biserica Mosfellskirkja din Mosfellsdalur. Daca ne-am fi apropiat am fi gasit in fata bisericii monumentul Ólafíei Jóhannsdóttir, cunoscuta activista pentru drepturile femeilor. Pana si palcul de conifere de mai jos are povestioara lui … :-)
Imi pare rau ca nu exista undeva o harta detaliata a tot ceea ce vezi in Golden Circle si ca nu pot reciti povestile pe care le-am auzit. La fiecare obiectiv am avut intre 45 minute si o ora si un sfert sa admiram si sa ne bucuram din plin de peisaj. La vreo trei sferturi de ora de la plecarea noastra din Reykjavik am ajuns in Þingvellir National Park. Pe masura ce te apropii de primul obietiv al calatoriei, intalnesti niste lacuri superbe si-ti pare rau ca masina nu se opreste sa cobori si aici.
Ma uitam la casuta din zare si ma intrebam cum o fi sa numesti acest loc acasa!
Si iata, Intram in zona fisurilor si a rifturilor. Aici, please please - nu ma judecati aspru - geologia nu e punctul meu forte. Termenii nu sunt neaparat ca la carte ... Exista doar 2 locuri pe Terra unde pot fi vazute efectele fragmentarii placilor tectonice: unul este in Africa de Est, The Great Rift Valley, iar al doilea, aici, in Islanda, in Þingvellir unde se afla riftul dintre placa nord-americana si cea europeana.
Faza cu - stau cu un picior pe placa nord-americana si cu celalalt pe cea eurasiatica - este o gluma, pentru ca cele 2 placi tectonice sunt separate nu doar de o crapatura in pamant ca cea din imagine ci de o vale cat vezi cu ochii. Poti sa spui ca te plimbi intre doua continente atunci cand pasesti in fisura Almannagjá - cea mai dramatica structura a Þingvellirului. Marcheaza limita estica a placii nord-americane si e o imagine pe care nu ai sa o uiti NI-CIO-DA-TA! 
Straturile de lava care s-au ridicat in mii de ani din pamant impingand incet incet cele doua placi se vad cu ochiul liber. Structura zidului pe langa care pasesti ca o furnica iti taie respiratia …
Þingvellir a devenit parc national in 1928 si este de prima importanta pentru islandezi atat din punct de vedere geologic cat si cultural si istoric. Alþingi - stravechiul parlament al Islandei (unul din cele mai vechi ale planetei) a luat nastere aici in anul 930. Oamenii de pe tot cuprinsul Islandei se adunau in aceasta vale unde aflau care sunt legile carora trebuiau sa se supuna. Pana in 1798 a continuat aceasta traditie.
Þingvellir este situat pe malul nordic al lacului Þingvallavatn, cel mai mare lac natural din Islanda, intinzandu-se pe nu mai putin de 84 km patrati. Wow!
Actuala biserica din Þingvellir (in fotografia de mai jos) a fost construita in 1859 insa aici candva se afla o biserica ridicata la putin timp dupa ce Islanda a trecut la Crestinism. Este consemnat faptul ca regele Norvegiei a trimis in Islanda in anul 1015 un clopot, cadou pentru o biserica aflata in Þingvellir. Azi biserica are trei clopote - unul foarte vechi, al doilea din anul 1697 si un al treilea datand din 17 iunie 1944, ziua proclamarii independentei Islandei.
Am plecat din nou la drum. Ne indreptam spre zona gheizerelor din Haukadalur. Aici am stat - cred - in jur de o ora. Doar trebuia sa avem destul timp sa ne fotografiem cu gheizerele fix in momentul eruptiei, nu? You are here at your own risk, te avertizeaza chiar de la intrarea in site un panou care-ti explica foarte elocvent cum sta treaba pe aici ca de altfel prin toata Islanda salbatica. Vii pe riscul tau! Ti se explica frumos ca apa este foarte fierbinte, sa nu incerci sa verifici cu mana pentru ca o sa te arzi si - ca sa-ti fie clar cum sta treaba - ultima informatie e ca cel mai apropiat spital se afla la 62 km. S-a inteles, da?
Chiar nu e de glumit! Respectati delimitarile, uitati-va bine pe unde calcati, nu va ingaduiti sa va ia valul facand fotografii, nu aruncati nimic in izvoare si pastrati distantele recomandate. Sa mai spunem ca mirosul de sulf e patrunzator dar - cel putin pentru noi - absolut suportabil. Noua nu ne-a pus nicio problema dar ni s-a explicat in avans ca exista posibilitatea sa-ti fie putin rau …
Mama natura pune aici in scena un spectacol de zile mari! Primul care-ti iese in cale este insa Micutul Geysir care te intampina cu bolboroselile lui haioase. Un fel de supica infuriata! Tot ce face - insa - e sa fiarba in suc propriu. El nu da niciodata pe afara. :-)
Evident vedeta perimetrului este celebrul Geysir, cel care a dat numele tuturor izvoarelor geotermale de pe planeta. Islandezii sunt foarte mandri de povestea asta iar Geysir e o adevarata legenda aici. Dupa un cutremur puternic insa, cel mai cunoscut gheizer de pe pamant a incetat sa mai erupa. In 1981 islandezii au incercat chiar sa foreze in interior pentru a-l reporni. Fara success insa. De fapt, in extrem de rare ocazii Geysir revine la viata, dar aceste momente sunt mai mult decat rarisime. Totusi, nu mai departe de februarie 2016 minunea s-a produs - cu doar un foarte privilegiat martor care a apucat sa filmeze cateva secunde. Povestea momentului si imaginile aici.
Nu este deloc exclus ca intr-o zi Geysir sa-si reia eruptiile. Pana atunci un alt gheizer si-a luat foarte in serios - si totusi la o scara mai mica - misiunea de a suplini activitatea frumosului adormit. Turistii se pot bucura de acest superb spectacol gratie lui Strokkur. La 5-10 minute, acesta arunca in aer jeturi de apa fierbinte si aburi la o inaltime de aproximativ 20 de metri. Eruptiile variaza ca inaltime si intensitate dar momentul in sine este magnific. Ca sa va imaginati totusi diferenta intre Strokkur si Geysir, sa spunem ca cel din urma - pe vremea cand era active - isi arunca jetul de apa fierbinte si abur chiar si la 70 de metri inaltime. Eruptiile sale pot fi fortate printr-un procedeu controversat asa ca se apeleaza la aceasta metoda foarte rar, cateodata, de Ziua Nationala a Islandei.
De o frumusete aparte, absolut speciala este Blesi (Stralucire s-ar traduce numele lui). El nu fierbe, nu erupe, insa te intampina cu cel mai frumos bleu pe care l-ai vazut vreodata.
Iata-l mai jos in toata splendoarea. M-am chinuit sa prind un moment in care aburul se indrepta in alta directie ca sa-l pot fotografia mai clar. And here it is!
Culorile de aici iti vor ramane in memorie pentru totdeauna. Nu era de ajuns bleul ireal al lui Blesi, am mai avut parte si de toata paleta de nuante de la bej la cel mai aprins roscat, si ici colo palcuri de flori albastre si mov. Mereu imi amintesc vorbele mamei care spune ca natura are un bun gust desavarsit.
Ne-am intors la punctul nostru de intalnire unde masinuta ne astepta cuminte. Aici se afla un restaurant si un magazin de suveniruri. Puteti sa va asezati, sa beti o cafea sau sa mancati ceva. Daca-mi amintesc bine preturile sunt ok - dupa standardele islandeze, of course :-) Nu ne-a luat mai mult de 15 minute sa ajungem la ceea ce pentru noi - pana acum - este cel mai frumos loc de pe pamant! Cascada Gullfoss.
Cascada isi desfasoara spectacolul splendid in canionul raului Hvíta, ai carui pereti ating pe alocuri 70 de metri inaltime. Are o cadere de 32 de metri, in doua trepte - una de 12 si una de 20 de metri iar de departe ai sentimentul ca dispare in pamant. Sa te afli aici, la cativa pasi de aceasta forta dezlantuita a naturii, este o experienta pe care ma tem sa incerc sa o descriu. Ar merita cel mai talentat povestitor din lume! Este cu siguranta un moment, intr-o viata de om, pe care nu-l uiti niciodata. De cum te apropii, Gullfoss te invaluie in norul de vapori de apa averizandu-te parca - Atentie! Aici eu sunt stapana! Cascada cade cu atata putere in canion incat pulverizeaza un zid de apa in fata celor care se apropie de ea. Noi nu am avut pelerine de ploaie - insa nici nu am iesit murati din toata povestea. N-ar strica sa aveti totusi niste pelerine sau haine impermeabile. Atentie la aparatele de fotografiat.
Ultimii pasi pana la platoul din imediata apropiere a cascadei … Pasesti atent sa nu aluneci, sa nu te impiedici, emotionat de apropierea de Maria Sa … Te afli cumva la un nivel inferior si pare ca urci niste trepte …
... si apoi … dupa ce-ai pasit pe ultima treapta, spectacolul naturii te loveste din plin. Vezi venind spre tine cu o putere nemaintalnita toata aceasta cantitate de apa topita din ghetari. Sunetul pana - atunci cumva estompat de peretele din fata - creste brusc in intensitate si vuietul cascadei ia in stapanire toata valea. Imaginea asta …
... imaginea acestei cantitati uriase de apa, indreptandu-se cu atata putere spre tine, e coplesitoare!
Apele raului Hvíta vin de sub cel de-al doilea cel mai mare ghetar al Islandei - Langjökull si spre deosebire de apele altor ghetari care sunt inchise la culoare, pentru ca aduc cu ele aluviuni, apele Hvítei sunt albe, de aici si numele sau: Raul Alb. In salbaticia si in furia cu care isi arunca apele in crevasa, Gulfoss este considerata mai frumoasa decat - mult mai cunoscuta - Niagara. Dupa ce te bucuri de privilegiul de a te fi aflat la doar cativa pasi de ea, poti sa urci treptele amenajate pe masivul din apropiere sa o admiri si de la inaltime, pentru o imagine de ansamblu. Aici vei gasi cateva informatii despre aceasta cascada symbol.
Se spune ca la Gulfoss ajungi obosit si pleci plin de energie. Chiar asa este. Bucuria de a fi fost martorul unui fenomen atat de frumos iti aminteste ca viata este intr-adevar frumoasa! Stiu, stiu - fotografiile mele lasa de dorit … M-am luptat cu un cer mohorat care mi-a acoperit toate fotografiile cu un gri incapatanat si plat. Si era pana la urma foarte tarziu, se insera. Dar dincolo de orice explicatii - e limpede ca nu are rost sa vorbesti prea mult de Cascada de Aur. La Gullfoss trebuie sa vii, sa o vezi si sa te cucereasca pentru totdeauna!
Am plecat cu acelasi gand staruindu-ne amandurora in minte - tocmai am vazut cel mai frumos loc de pe pamant si va fi greu, foarte greu sa mai vedem vreodata ceva mai frumos. Islanda - million thanks! Soarele apunea si noi ne indreptam spre casa cu sufletele pline.
Ok, mai treceti pe la noi. :-) Maine ne plimbam catre Grotta si trecem cu ferry-ul pe Viðey Island.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu